Loading...

Infracțiunile sexuale asupra copiilor – pedepse fără executare taților care își agresează sexual copiii

Situații în care tatăl și-a abuzat sexual copiii, a fost pedepsit cu închisoare cu suspendare sau nici măcar nu a fost lipsit de drepturile părintești – precum cele scoase la lumină de ancheta realizată de Libertatea – reprezintă o realitate cruntă și un fenomen des întâlnit în România. De cele mai multe ori, tatăl agresor este și sursa principală de venit a tuturor membrilor familiei, care aleg să ascundă infracțiunile și să tacă, fie din frică, fie din rușine.

Deși au fost găsiți vinovați sau și-au recunoscut vina, au primit pedepse mici, de doi sau trei ani, de cele mai multe ori fără executare. În unele cazuri au fost trimiși să presteze muncă în folosul comunității – chiar în centrele pentru copii cu dizabilități!

În cazul fetei din Onești de 13 ani, tatăl a fost condamnat la pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, pe 10 mai 2018. Pentru agresiunea sexuală repetată împotriva propriei fiice, a primit la schimb libertatea. „Pe parcursul termenului de supraveghere de 4 ani, tatăl va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei municipiului Onești sau la DGASPC Bacău – Centrul de Servicii Sociale Alexandra din Onești”, a decis judecătorul Roxana Alexandrina Damaschin. Deși există ordin de restricție pentru tată să nu se apropie de fată, frica și foamea sunt cele care fac ca în continuare familia să fie nevoită să comunice sau chiar să locuiască în aceeași casă cu tatăl agresor. Din nefericire, cazurile precum acesta nu reprezintă situații izolate, ci o realitate cruntă din România, în care primează agresorul, nu victima.

Cum sunt pedepsiți agresorii în alte state membre ale Uniunii Europene

Cât timp în România abuzatorii sexuali primesc cel mult doi – trei ani de închisoare cu suspendare, în alte țări din Uniunea Europeană se acordă pedepse mult mai aspre, de până la 30 de ani. În Belgia, pentru un act sexual săvârșit cu un minor, vinovatul este condamnat la închisoare de la 10 la 30 de ani în funcție de vârsta copilului abuzat, iar în Franța pedepsele ating până la 10 ani de închisoare și amenzi de până la 100 000 de euro. În Regatul Unit, orice bărbat care are relații sexuale cu o fată sub vârsta de treisprezece ani este condamnat la închisoare pentru 14 ani.

Situația cazurilor de infracțiuni sexuale asupra minorilor – Ministerul Justiției

Sesiunea trecută am adresat o interpelare Ministerului Justiției privind sancționarea agresiunilor sexuale îndreptate asupra minorilor și modul în care acestea au fost soluționate. Primul set de date a venit din partea Judecătoriilor, Ministerul Justiției cerând date suplimentare Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (primite ulterior) și Consiliului Superior al Magistraturii (încă nu au fost trimise).

În intervalul 2014-2017, numărul cazurilor de acte sexuale cu minori aflate pe rolurile judecătoriilor a crescut de la 142 în 2014, până la 477 în 2016, urmând ca anul 2017 numărul acestora să se reducă ușor, până la 460. Aceeași tendință ascendentă s-a înregistrat și în cazul spețelor de corupere sexuală a minorilor, al căror număr a crescut de patru ori în intervalul amintit, de la 13 până la 60, conform datelor furnizate de către Ministerul Justiției. În ceea ce privește soluționarea acestor cauze, în perioada studiată tendința este de creștere a numărului lor, în aproape toate cazurile de infracțiuni analizate.

Pe de altă parte, din adresa trimisă către Ministerul Public de către Ministerul Justiției, ca urmare a interpelării făcute în luna aprilie a acestui an, numărul cazurilor raportate la parchete în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2017 este mult mai mare decât numărul cazurilor care au ajuns în fața judecătorilor. Dacă în 2014, numărul cazurilor raportate era de 3146, la sfârșitul anului trecut acesta ajunsese până la 3971 de victime, doar în cazul actelor sexuale cu minori. Situația stă oarecum mai bine în cazul coruperii sexuale a minorilor, unde cea mai mare valoare a cazurilor reclamate a fost înregistrată în 2014 (544).

În tot acest timp, numărul cazurilor soluționate stagnează sau chiar scade. Spre exemplu, în cazul coruperii sexuale a minorilor, numărul de cazuri sooluționate de parchetele din subordinea Ministerului Public a scăzut de la 278 în 2014, până la 166 în 2017. De asemenea, pentru primele luni ale anului 2018, alte 64 de noi cazuri de act sexual cu un minor au intrat în perioada de referință, cumulând un total de 255 de cazuri.­­

Situația cazurilor de infracțiuni sexuale asupra minorilor – pe județe

Violuri cu victime minori și soluționarea acestora

O altă serie de infracțiuni judecate în fond, pe rolul judecătoriilor este aceea a violurilor săvârșite asupra victimelor care nu au împlinit vârsta de 15 ani (cf. art. 197 CP), respectiv 16 ani (cf. art. 218 NCP). Din datele furnizate de Ministerul Justiției, putem vedea câte persoane au fost condamnate definitiv din numărul total de cazuri. Din 2014, încă, informațiile nu sunt disponibile.

Prevenție și protejarea victimei, nu a agresorului!

Abuzurile sexuale asupra unui copil pot avea efecte grave, imposibil de trecut cu vederea, precum dispariția încrederii copilului în alte persoane pe tot parcursul vieții sale, sentimente și stări emoționale negative, comportamente sexuale deviante, comportamente generale deviante – abuz de alcool, tutun, agresivitate, delicvență, chiar tentative de suicid. Ce putem face?

Prevenție  – avem o rată de recidivă de 70%, însă statul român nu are pus la punct un sistem coerent și competent pentru ca aceste cazuri să nu se repete. Unul dintre pașii făcuți în acest sens este un Registru Național automatizat pentru astfel de infractori – citiți mai multe aici.

Restructurarea sistemului în jurul victimei, nu a infractorului –  Victimele care trec prin astfel de procese își pot pierde încrederea în sistemul de justiție și vor ajunge să nu mai raporteze abuzurile la care sunt supuse.

  • Statul trebuie să asigure asistență socială și suport financiar pentru familiile în care se întâlnesc astfel de cazuri, astfel încât să dobândească independența financiară și să nu depindă de agresor
  • Agresorul să plătească daune morale familiei
  • Servicii de consiliere psihologică gratuite pe perioada a minimum doi ani pentru minorul agresat și pentru familia care-l întreține
  • Creșterea pedepsei minime pentru agresor
  • Interzicerea accesului agresorului în apropierea altor minori din familie sau altor minori în viața profesională (primul pas în acest sens este realizat prin intermediul Ragistrului Național al infractorilor sexuali)

Educație55% dintre români care sunt de părere că, în unele situații „contactul sexual fără consimțământ” este justificat.

Este de datoria noastră să ne asumăm acești pași cât mai repede, pentru ca fiecare copil din România să aibă șansă la o viață demnă, fără abuzuri și cu soluții pentru a trăi decent. Este datoria noastră să demnonstrăm că avem #0ToleranțăPentruViolență.

2018-11-13T15:23:05+00:00 octombrie 24th, 2018|