Modificarea Codului Penal – Pedepse mai dure pentru infracțiunile sexuale și trafic de persoane

Agresiunile sexuale asupra minorilor reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților copiilor și, în același timp, o problemă socială majoră care produce efecte la nivelul întregii societăți, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. De cele mai multe ori, minorii care au fost abuzați sexual suferă de stres post-traumatic, au epsioade de depresie ori chiar tendințe suicidale. Neidentificate și netratate, aceste situații se pot agrava, iar adultul care a suferit de abuz sexual în copilărie poate avea probleme grave de adaptare ori de integrare în societate. Efectele se resimt cu atât mai mult cu cât, atunci când faptele sunt raportate, autoritățile tratează victimele cu indiferență, fără empatie și fără răbdare, acordând mai multă atenție agresorilor și acuzând victimele minore pentru agresiunea pe care au suferit-o.

Agresiunile sexuale sunt printre agresiunile care sunt cel mai greu de raportat, de multe ori victimele minore vorbesc despre traumele suferite cu mult după ce abuzul inițial a avut loc, ori faptele sunt descoperite ca urmare a observării unui comportament neobișnuit al copilului. Din 2011 și până în 2019, au fost înregistrate la Consiliul Suprem al Magistraturii 8543 de cazuri de viol și 2927 de cazuri de act sexual cu minor. Atunci când analizăm aceste date trebuie să ținem cont de faptul că acestea sunt doar datele raportate și că de multe ori agresiunile, deși sunt cunoscute nu sunt comunicate autorităților, din motive diverse, care includ rușinea, teama ori dependența finaciară a victimelor față de agresor.

În 2017, din totalul de cazuri de act sexual cu un minor, pe rolul judecătoriilor, doar 42,17% cazuri au sfârșit prin condamnări definitive. Dintre acestea, 50% au reprezentat executare cu suspendare și doar 25,77% dintre cazuri s-au finalizat cu executare în detenție. Dintre persoanele condamnate la executarea pedepselor în detenție, aproximativ 88% au primit pedepse mai mici de cinci ani, conform răspunsului Ministerului Justiției la o interpelare pe care am formulat-o pe acest subiect. Mai mult decât atât, există situații în care agresori sexuali condamnați cu suspendare pentru fapte precum act sexual cu un minor au primit de executat muncă în folosul comunității în centre pentru copii cu dizabilități ori în alte condiții în care ar fi interacționat direct cu persoane în situații de vulnerabilitate – potențiale victime.

Sistemul de justiție și legislația în domeniu joacă un rol esențial în ceea ce privește modul în care statul, în ansamblu, se raportează la abuzuri împotriva minorilor, în special la cele de natură sexuală. Colaborarea instituțională între toți actorii implicați este esențială pentru a ne asigura că întregul proces este unul eficient, în care victima să se simtă protejată și efectele traumei suferite să nu fie amplificate.

În decembrie anul trecut am depus o inițiativă legislativă, astfel încât să modificăm pedepsele pentru infracțiunile sexuale împotriva minorilor. În urma discuțiilor și dezbaterilor din Comisia Juridică din Senatul României, alături de alți colegi senatori din toate formațiunile politice și de reprezentanți ai Ministerului Justiției, având în vedere și recomandările făcute de Uniunea Europeană, am ajuns la o serie de modificări pentru infracțiunile sexuale și trafic de persoane.

A. Traficul de minori (Codul Penal, art. 211)

În acest moment, persoanele care săvârșesc fapte de trafic de minori primesc pedepse cu închisoarea între 3 și 10 ani. Prin propunerea depusă în Parlament, limita minimă de pedeapsă crește de la 3 la 5 ani. În condițiile în care agresorul săvârșește fapta în condiții considerate agravante, limitele pedepsei se modifică, de la închisoare între 5 și 12 ani cum este prevăzută în prezent, la închisoare între 7 și 12 ani.

De asemenea, prin modificările aduse, circumstanțele agravante vor include nu doar situațiile în care agresorul este membru al familiei victimei, ci și cazurile în care victima conviețuiește împreună cu agresorul. Mai mult decât atât, sunt incluse și situațiile când autorul faptelor profită în mod vădit de o vulnerabilitate a victimei, indiferent de cauza acestei stări de fapt.

B. Proxenetismul (Codul Penal, art. 213)

În momentul de față, proxenetismul săvârșit asupra persoanelor minore se pedepsește prin majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute în Codul Penal. Modificările propuse introduc în cadrul legislativ circumstanțe agravante care duc la creșterea limitelor pedepsei cu încă o pătrime din pedeapsa prevăzută pentru fapte de proxenetism. Aceste situații trebuie luate în considerare în judecarea cazurilor de proxenetism, după cum urmează:

  • Făptuitorul este membru al familiei victimei ori conviețuiește cu aceasta
  • Victima se află în îngrijirea, ocrotirea sau paza făptuitorului, ori acesta a săvârșit fapta profitând de poziția de autoritate ori de încredere pe care o avea asupra victimei
  • Făptuitorul este o persoană care a săvârșit în trecut infracțiuni de natură sexuală, de proxenetism ori pornografie infantilă asupra unui minor.

C. Violul (Codul Penal, art. 218)

Conform legislației în vigoare, faptele de viol se pedepsesc cu închisoare între 3 și 10 ani. Prin propunerea de modificare a legislației, limita inferioară a acestei infracțiuni urmează să fie mărită până la 5 ani.

Creșterea pragului minim de pedeapsă de la 5 la 7 este prevăzută și în cazul faptelor de viol pentru care au fost identificate circumstanțe agravante. În ceea ce privește situațiile considerate agravante, pe lângă ceea ce este prevăzut în acest moment în legislație, se introduc și situațiile în care victima conviețuiește cu agresorul ori este membră a familiei acestuia sau când viața victimei a fost pusă în pericol, nu doar dacă este cazul unei vătămări corporale.

Pedeapsa pentru faptele de viol în care victima se afla în îngrijirea, educarea, tratamentul sau paza agresorului, în care agresorul este rudă a victimei ori conviețuia împreună cu aceasta, în care fapta a fost comisă pentru producerea de materiale pronografice, a produs vătămare corporală victimei ori a pus în pericol viața acesteia, precum și situațiile în care fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, pedeapsa va fi închisoarea de la 7 la 15 ani ( 5-15 ani în prezent). Aceeași pedeapsă mărită se aplică și pentru cazurile când agresorul a mai comis anterior o infracțiune de natură sexuală asupra unui minor, o infracțiune de pornografie infantilă ori de proxenetism asupra minorior.

Nu în ultimul rând, în cazurile de viol care au avut ca urmare decesul victimei, limita inferioară a pedepsei privative de libertate se mărește de la 7 la 9 ani, astfel pedeapsa poate fi cuprinsă între 9 și 18 ani.

D. Agresiunea sexuală (Codul Penal, art. 219)

Conform Codului Penal, pedeapsa prevăzută pentru agresiunea sexuală este închisoare de la 2 la 7 ani. În condiții agravante, pedeapsa crește la închisoare între 3 și 10. De asemenea, prin modificările aduse, circumstanțele agravante vor include nu doar situațiile în care agresorul este membru al familiei victimei, ci și cazurile în care victima conviețuiește împreună cu agresorul. Mai mult decât atât, sunt incluse și situațiile când fapta pune în pericol viața victimei, nu doar când este vorba despre vătămare corporală.

Pedeapsa pentru agresiune sexuală în condițiile în care victima se afla în îngrijirea, educarea, tratamentul sau paza agresorului, în care agresorul este membru al familiei victimei ori conviețuiește împreună cu aceasta, în care fapta a fost comisă pentru producerea de materiale pronografice, a produs vătămare corporală victimei ori a pus în pericol viața acesteia, precum și situațiile în care fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, pedeapsa se modifică de la închisoare între 3 și 10 ani, la închisoare între 5 și 12 ani. Aceeași pedeapsă mărită se aplică și pentru cazurile când agresorul a mai comis anterior o infracțiune de natură sexuală asupra unui minor, o infracțiune de pornografie infantilă ori de proxenetism asupra minorior.

E. Actul sexual cu un minor (Codul Penal, art. 220)

În cazul faptelor de act sexual cu minor, pedepsele prevăzute de Codul Penal variază în funcție de vârsta victimei. În forma actuală a textului legislativ există 3 categorii de pedepse, pentru trei categorii de vârstă distincte: victime cu vârsta sub 13 ani, victime cu vârsta cuprincă între 13 și 15 ani și victime cu vârsta între 15 și 18 ani. În primul rând, modificarea înaintată Parlamentului pentru dezbatere prevede modificarea acestor praguri de vârstă, astfel: sub 14 ani, între 14 și 16 ani și între 16 și 18 ani. Pentru a opera mai ășor cu fiecare dintre modificările propuse, vom analiza, pe rând, propunerile pentru fiecare categorie de vârstă.

1. Faptele săvârșite asupra minorilor cu vârsta mai mică de 14 ani (*13 ani conform textului legislativ în vigoare)

În acest moment, pedeapsa pentru această agresiune este de închisoare între 2 și 7 ani, iar propunerea va mări pedeapsa maximă de la 7 la 9 ani. Aceeași faptă, comisă în circumstanțe agravante, urmează să fie pedepsită cu privare de libertate între 5 și 12 ani atunci când:

  • Minorul este membru de familie al victimei sau conviețiuește cu aceasta
  • Agresorul a profitat de poziția de încredere sau autoritate asupra victimei, victima se afla în îngrijirea, educația sau tratamentul agresorului ori agresorul a profitat de o stare de vulnerabilitate a victimei
  • Viața minorului a fost pusă în pericol
  • Fapta a fost comisă cu scopul producerii de materiale pornografice
  • Făptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani.

2. Faptele săvârșite asupra minorilor cu vârsta între 14 și 16 ani (*13 și 15 ani conform textului legislativ în vigoare)

În acest caz, textul legislativ în vigoare prevede privare de libertate între 1 și 5 ani. În condițiile în care fapta a fost comisă cu circumstanțe agravante, pedepasa este de închisoare între 3 și 10 ani. Prin modificările aduse, circumstanțele agravante vor include nu doar situațiile în care agresorul este membru al familiei victimei, ci și cazurile în care victima conviețuiește împreună cu agresorul. Mai mult decât atât, sunt incluse și situațiile când autorul faptelor profită în mod vădit de o vulnerabilitate a victimei, indiferent de cauza acestei stări de fapt și situația în care agresorul are mai mult de 18 ani.

3. Faptele săvârșite asupra minorilor cu vârsta între 16 și 18 ani (*15 și 18 ani conform textului legislativ în vigoare)

Actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani* se pedepsește, conform actului legislativ în vigoare cu închisoare de la 2 la 7 ani atunci când minorul este membru al familiei agesorului (major), când victima se află în paza, îngrijirea educarea sau tratamentul agresorului ori agresorul are o poziție de autoritate ori încredere asupra minorului, fapta a pus în pericol viața victimei ori a fost săvârșită cu scopul producerii de materiale pornografice.

Propunerea de modificare presupune creșterea pedepsei la închisoare între 2 și 9 ani pentru cazurile menționate, precum și adăugarea situației în care agresorul a profitat de o stare evidentă de vulnerabilitate a victimei, indiferent de cauza acesteia.

F. Coruperea sexuală a minorilor (Codul Penal, art. 221)

În cazul infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, în definirea infracțiunii, Codul Penal prevede limita de vârstă pentru care fapta este considerate infracțiune la 13 ani. Prin această propunere, pragul de vârstă crește la 14 ani.

O altă modificare presupune creșterea limitei superioare a pedepsei de la 7 la 8 ani și modificarea circumstanțelor agravante astfel încât acestea să includă și situațiile în care victime este membră a familiei agresorului ori conviețuiește împreună cu acesta, făptuitorul a profitat de poziția de încredere sau autoritate asupra victimei ori de o stare de vulnerabilitate a victimei.

Nu în ultimul rând, am mai introdus prin propunerea analizată și situația în care fapta a fost comisă de un major asupra unui minor cu vârsta între 14 și 18 ani. În acest caz, pedeapsa este de închisoare între 2 luni și 3 ani dacă fapta a fost comisă în următoarele situații:

  • Minorul este membru de familie al victimei sau conviețiuește cu aceasta
  • Agresorul a profitat de poziția de încredere sau autoritate asupra victimei, victima se afla în îngrijirea, educația sau tratamentul agresorului ori agresorul a profitat de o stare de vulnerabilitate a victimei
  • Viața minorului a fost pusă în pericol
  • Fapta a fost comisă cu scopul producerii de materiale pornografice

O altă modificare în ce privește textul legislativ care face referire la coruperea sexuală a minorilor presupune atât creșterea de la 13 la 14 ani a pragului de vârstă pentru expunerea minorilor la acte sexuale, precum și creșterea limitei superioare a acestei pedepse de la 2 la 3 ani de închisoare.

Aceeași majorare a pragului de vârstă se aplică și în cazul expunerii minorilor la acte cu caracter exhibiționist. În aceste situații, pedeapsa maximă cu închisoarea crește de la 2 la 3 ani.

G. Racolarea minorilor în scopuri sexuale (Codul Penal, art. 222)

Conform prevederilor Codului Penal, infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale este definită doar pentru victimele cu vârste mai mici de 13 ani și implică fapte de act sexual cu minor și corupere sexuală a minorilor. În acest caz, modificările propuse creșterea de la 13 la 16 ani a pragului de vârstă precum și înlocuirea coruperii sexuale a minorilor cu pornografia infantilă în definirea acestei infracțiuni. De asemenea, modificarea include și creșterea limitelor pedepsei privative de libertate de la pedepse cuprinse între 1 lună și 1 an la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani.

Faptele de corupere sexuală a minorilor sunt tratate separat, prin introducerea unei noi măsuri, care prevede pedeapsa cu amendă sau închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru persoanele care săvârșesc fapte de corupere sexuală a minorilor, în cazul în care victimele au mai puțin de 14 ani.

H. Circumstanțe agravante

Acest articol introdus în totalitate în textul legislativ prevede ca în situațiile în care faptele de act sexual cu minor, corupere sexuală a minorilor sau racolare a minorilor în scopuri sexuale sunt comise de două sau mai multe persoane ori sunt comise de persoane care au mai comis anterior fapte de natură sexuală, proxenetism asupra copiilor ori pornografie infantilă, limitele speciale ale pedepselor privative de libertate să se mărească cu o treime.

I. Pornografia infantilă (Codul Penal, art. 374)

În cazul faptelor de pronografie infantilă modificările propuse au efect asupra situațiilor considerate agravante. Astfel, se adaugă situațiilor deja prevăzute în textul legii, situațiile în care victima este parte din familia agresorului ori conviețuiește cu acesta sau când fapta este săvârșită de o persoană care a mai comis anterior infracțiuni sexuale asupra minorilor, inclusiv pornografie infantilă sau proxenetism cu victime minore

Pentru completarea Codului Penal, precum și pentru coerență în aplicarea acestuia și pentru asigurarea unei protecții cât mai extinse pentru copiii din România și nu numai, inițiativa legislativă înaintată către Parlament implică inclusiv aplicarea unei excepții în ce privește Personalitatea legii penale. Astfel, pentru faptele de viol, agresiune sexuală, act sexual cu minor, corupere sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, pornografie infantilă sau folosirea serviciilor unei persoane exploatate, săvârșite de cetățeni români ori persoane juridice române în afara teritoriului țării, se aplică legea penală română, indiferent de dacă fapta este sau nu prevăzută în legislația penală a țării pe teritoriul căreia a fost săvârșită. În același scop de protecție a victimelor am propus includerea faptelor de act sexual cu minor și racolarea minorilor în scopuri sexuale sau ultraj contra bunelor moravuri în seria faptelor pentru care poate fi dispusă arestarea preventivă, modifacare operată în Codul de procedură penală.

Măsurile propuse, au fost convenite împreună cu Ministerul Justiției și au scopul de a îmbunătăți cadrul legislativ în care sunt judecate cazurile de agresiuni sexuale asupra minorilor, astfel încât acestea să fie încadrate și pedepsite conform gravității lor și să fie evitate situațiile în care agresorii primesc pedepse cu suspendare ori chiar muncă în folosul comunității care presupune interacțiune directă cu persoane în situații de vulnerabilitate, potențiale victime. De asemenea, ele aliniază România la Directiva nr. 92/2011 dată de Comisia Europeană pe acest doemniu.

Chiar dacă măsurile adoptate au scopul de a îmbunătăți semnificativ cadrul legislativ și modul cum ne raportăm la infracțiunile menționate, este esențial să înțelegem faptul că schimbarea situației de fapt se poate face prin colaborare instituțională internă și internațională, prin dialog deschis și prin înclinare spre rezolvarea eficientă a problemei și atenție acordată victimelor. Nu în ultimul rând, este important să conștientizăm că acțiunea fiecăruia dintre noi poate avea un efect important în ce privește prevenirea faptelor de agresiune sexuală asupra minorilor, pornografie infantilă, proxenetism ori trafic de minori și alte persoane.