România trebuie să ajungă din urmă Europa la capitolul educație în materie de drepturi ale femeii
Doamnelor și domnilor,
Mâine este 8 martie, ziua în care oficial sărbătorim femeia. Aș putea să vin să vă spun cât suntem de puternice, că suntem motorul societății și că societatea română le datorează multe mamelor și soțiilor care îmbină viața de familie cu o carieră de succes.
Și este adevarat. Dar cred că e timpul să mergem mai departe de atât. Cred că a sosit momentul ca România să ajungă din urmă Europa la capitolul educație în materie de drepturi ale femeii.
În 1995, Hillary Clinton spunea într-un discurs celebru că drepturile femeii sunt drepturi ale omului. Au trecut 22 de ani de atunci. Și totuși, în România anului 2017, trebuie să ne amintim constant de acest lucru. Pentru că în România anului 2017, drepturile femeii încă nu sunt luate în serios.
Drepturile femeii nu se limitează numai la concediul de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului. Drepturile femeii nu înseamnă numai să le lăudăm pe acestea pentru realizările în domenii care încă mai sunt considerate ale bărbaților, precum cel al antreprenoriatului.
În România, încă există o mare diferență între responsabilitățile casnice asumate de femei și bărbați. Bărbații care au o slujbă petrec în medie 9 ore pe săptămână pentru treburile casnice. Femeile care au o slujbă petrec 26 de ore pe săptămână. Adică aprope 4 ore în fiecare zi pe responsabilități ce nu sunt remunerate, precum treburile casnice sau creșterea copiilor. Femeile din România nu se plâng, dar nici nu militează pentru mai mult. Asta pentru că nu sunt învățate să își ceară drepturile.
A avea femei în politică este un lucru normal în secolul 21
Nu e nevoie de organizații speciale de femei ale formațiunilor politice. Cu atât mai mult dacă este un lucru dovedit că ele pot munci cot la cot cu bărbații.
Sunt una dintre cele 90 de femei prezente în Parlamentul României, reprezentând astăzi 20%, cu 9 puncte procentuale mai mult decât în mandatul anterior (11%). Ce vreau să evidențiez este faptul că se remarcă un progres, dar acesta trebuie susținut. Din punct de vedere personal, dacă mă gândesc bine, atunci când am ales calea Parlamentului am pornit la drum cu câteva excepţii de la regulă. Nu aveam o experiență politică şi nu au fost puțini cei care mi-au zis „și mai ești și femeie, șansele tale sunt astfel mai mici”. Cu toate acestea, mi-am zis că vreau și că pot. Succesul, până la urmă, este combinaţia dintre încrederea în noi înşine, muncă, perseverență și talent. Iar rezultatul este vizibil astăzi, aici, la prezidiu în fața dumneavostră.
Drepturile femeii nu inseamnă numai că pentru ele militează doar femeile. Dacă noi, aleșii țării, nu dăm un exemplu de incluziune, dacă nu schimbăm modul de abordare al problematicii feminine la nivel politic, nu vom putea lua măsurile necesare la nivel legislativ, la nivel instituțional și implicit la nivel de societate.
Este responsabilitatea noastră să schimbăm mentalitățile și viețile femeilor din România
Este responsabilitatea noastră, femeile dar și bărbații din Parlamentul țării în mod deosebit, să schimbăm mentalitățile și viețile femeilor din România. Este responsabilitatea noastră să venim cu o legislație care să asigure nu numai protecția, dar și un climat în care egalitatea între femei și bărbați este cultivată de timpuriu. Este responsabilitatea noastră să construim o țară în care copiii noștri își învață drepturile de mici pentru ca mai târziu să știe să și le ceară. O țară în care fetele noastre știu că sunt puternice și curajoase și merită toate șansele și oportunitățile de a-și îndeplini visele.
O țară în care și bărbații – antreprenori, deputați, miniștri – vor fi întrebați cum îmbină familia cu cariera, iar politicienii vor fi și ei întrebați în campania electorală de unde își cumpără pantofii, cravatele, butonii etc.
O țară în care o femeie puternică, o femeie antreprenor, o femeie politician sau președinte de companie nu mai e o excepție, ci normalitate.