Loading...

Cât valorează viaţa unui om pentru justiția din România? Interpelare Ministerul Justiției

Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor reprezintă una dintre cele mai răspândite şi mai devastatoare forme de încălcare a drepturilor omului din întreaga lume.  Această violenţă reprezintă o barieră în calea egalităţii de gen, a drepturilor şi a dezvoltării femeilor în ansamblu, precum şi un obstacol în calea realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă. La fiecare 30 de secunde, o femeie este bătută în România. În anul  2017, s-au înregistrat 20.531 de fapte de loviri şi alte violenţe comise între membrii familiei, cele mai afectate fiind femeile  – 46 dintre acestea şi-au pierdut viaţa.

România a ratificat Convenţia de la Istanbul la 1 septembrie 2016, iar prin armonizarea legislativă obligatorie în materie de prevenire şi combatere a violenţei de gen şi domestice s-au făcut paşi importanţi pentru o mai bună protecţie a victimelor și anume impunerea ordinului de protecţie provizoriu emis de poliţist, respectiv la evacuarea agresorului din locuinţa comună. Dacă înainte de această modificare legislativă, victimele erau obligate să întreprindă mai multe demersuri pentru ca un judecător să dispună această măsură de protecţie temporară, acum procesul este simplificat şi îşi propune să vină într-ajutorarea victimelor.

Cu toate acestea, mecanismele instituite de lege par să rămână doar pe hârtie, agresorii continuând să fie favorizaţi de autorităţi. Conform situaţiei prezentate de mass-media, o femeie ce a avut nevoie de 3 zile de îngrijiri medicale în urma violenţelor suferite din partea soţului, nu şi-a putut găsi dreptatea în justiţia din România întrucât procurorul care s-a ocupat de caz a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de inculpat. Astfel, procurorul care a instrumentat şi soluţionat dosarul în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a apreciat că procesul ar implica costuri mai mari decât consecinţele comportamentului violent al bărbatului.

Interpelare către Ministerul Justiției

În contextul cazului relatat mai sus, am adresat o interpelare către Ministrul Justiției prin care am solicitat să ni se răspundă la următoarele întrebări:

  • Potrivit ordonanţei procurorului, a existat „o disproporţie vădită între cheltuielile care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse, neexistând interes public pentru continuarea urmăririi penale în acest dosar.” Care au fost considerentele care au stat la baza unei asemenea aprecieri şi cum se calculează impactul bugetar al exercitării dreptului la protecţie şi apărare, respectiv dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică? În ce cuantum trebuie să se încadreze o persoană pentru a fi apărată de justiţie în faţa violenţelor partenerului sau a unui alt membru al familiei? Cât valorează bătaia şi cât valorează viaţa unui om din perspectiva sistemului de justiţie român? Care sunt criteriile în funcţie de care se decide cine merită să fie apărat de justiţie în faţa violenţelor domestice?
  • Câte cazuri de violenţă au fost înregistrate în 2018 şi câte dintre acestea s-au soldat cu plângere penală? Câte plângeri au condus la urmărirea penală şi care au fost criteriile ce au stat la baza dispunerii, menţinerii, respectiv renunţării la urmărirea penală? În câte cazuri s-a dispus trimiterea în judecată, pe ce criterii şi cum au fost soluţionate?
  • În cazul citat mai sus, care au fost acţiunile întreprinse pentru a îndrepta situaţia, care au fost măsurile disciplinare luate cu privire la procurorul în cauză şi care sunt demersurile pe care le-aţi parcurs sau urmează să le parcurgeţi pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete?

Violența împotriva femeilor este cea mai răspândită formă de încălcare a drepturilor omului din toate timpurile și o formă de discriminare care are drept finalitate rănirea și prejudicierea economică, psihică, sexuală și fizică a femeilor.

Realitatea ne arăta cât de greu este să estimezi cu exactitate dimensiunile violenței împotriva femeilor. Conform, unui studiu realizat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, în România încrederea populației în poliție este de sub 50%, mult sub media UE de peste 70%. Astfel, multe dintre victimele violenței domestice aleg să nu sesizeze autoritățile despre cazurile de abuz la care au fost supuse, fie pentru că sunt ignorate, amenințate de către agresori, fie pentru că nu se așteaptă la dreptate din partea justiției.

Violența nu se manifestă într-un episod izolat, ea se repetă, mai ales, atunci când nu se iau măsuri. O situație în care s-a renunțat la urmărirea penală din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal nu face altceva decât să întărească mai mult lipsa de încredere a victimelor în autoritățile statului.

2018-12-07T11:47:29+00:00 noiembrie 27th, 2018|