Emiterea şi punerea în aplicare a ordinelor de protecţie provizorii

În România, violența domestică reprezintă o problemă socială complexă, care afectează profund viața tuturor membrilor familiilor, cu precădere a femeilor și a copiilor. Din punct de vedere juridic, violența în familie este definită prin Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, drept „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”

Legea împarte violența domestică în mai multe tipuri: violența verbală, violența fizică, violența sexuală, violența psihologică, violența socială, violența economică, violența spirituală.

Raportul drepturilor fundamentale 2016 (FRA) emis de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene relevă faptul că, în România, 1 din 4 femei a fost agresată fizic sau sexual de către partener sau fostul partener. De asemenea, Eurobarometrul 449 bazat pe violența de gen și publicat în 2017 arată că 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite situații.

Conform datelor furnizate de către IGPR, în anul 2017 au fost raportate Poliției un număr de 20 531 de fapte de loviri și alte violențe petrecute în interiorul familiei. Majoritatea agresorilor sunt bărbați – 18 835 (93%), comparativ cu 1 588 femei (7,7%), iar cele mai multe dintre victime sunt femei – 15 584 (76%), dar și minori: 538 fete, respectiv 466 băieți. Totodată, majoritatea faptelor de violență s-au petrecut la domiciliu.

Potrivit unei alte statistici emise de IGPR pentru primele 11 luni ale lui 2018, aproape 100 de cazuri de violență au fost reclamate în fiecare zi a anului trecut. Din cele 35 623 de reclamații, peste jumătate (52,3%) provin din mediul urban, iar 47,7% din mediul rural. Cea mai mare pondere a faptelor de violență este reprezentată de acte de lovire sau alte violențe (58,6%), urmate de abandon de familie (21,33%), amenințare (7,25%) și nerespectare a ordinelor de protecție (3,71%). Totalul infracțiunilor a crescut în 2018 față de 2017 cu 2 200 de cazuri. Doar 2 647 de victime din totalul de 23 001 sunt rude mai îndepărtate, ceea ce înseamnă că 88% dintre victime sunt soții/soți, concubine/concubini, fiice/fii sau părinți. În acord cu studiile internaționale de specialitate, creșterea numărului de cazuri reflectă doar o creștere a vizibilității fenomenului ca urmare a conștientizării situațiilor, a accesului la informațiile despre soluțiile existente și a încrederii în instituții.

Cum putem sprijini victimele?

Pentru a veni în sprijinul victimelor, au fost aduse modificări și completări Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018), fiind reglementată modalitatea de intervenție a polițiștilor în cazurile de violență domestică și emiterea de către aceștia a ordinului de protecție provizoriu. La sfârşitul anului trecut, a fost aprobat şi publicat în Monitorul Oficial Ordinul Ministrului Afacerilor Interne şi al Ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 146/2578/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti.

Începând cu data de 28 decembrie 2018, poliţiştii pot să emită ordine de protecţie provizorii. Acestea se eliberează pe loc, au caracter executoriu și sunt valabile 5 zile, dar pot fi prelungite oricât, până la emiterea ordinului de protecție de către un judecător. Prin ordinul de protecţie provizoriu, sunt dispuse măsuri menite să înlăture cauzele ce stau la baza ameninţării vieţii, integrităţii fizice ori a libertăţii victimei. Mai mult, noul proiect de lege a introdus obligația, pentru agresor, de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere (brățară electronică).

Aplicarea legii. Emiterea ordinelor de protecție provizorii

Existența cadrului legal și a normelor de aplicare a legii sunt doar primii pași făcuți în direcția victimelor violenței domestice. Implementarea şi monitorizarea constituie etape la fel di importante, fiind insuficient ca regulile să existe doar pe hârtie. Din acest motiv, am formulat  și adresat o interpelare Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei cu privire la emiterea şi punerea în aplicare a ordinelor de protecţie provizorii, în luna martie (2019). Întrebările adresate fac referire la numărul de ordine de protecție emise de la intrarea în vigoare a legii, câte dintre acestea au fost preluate și confirmate de procurori și cum au fost soluționate situațiile întâlnite. Textul integral al interpelării poate fi citit aici.

Ambele instituții au oferit răspunsuri, dar deocamdată, doar Ministerul Afacerilor Interne a transmis date, Ministerul Justiției anunțând că a transmis cererea către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Răspunsul primit de la MAI acoperă, prin urmare, doar o parte dintre datele solicitate pentru perioada decembrie 2018-februarie 2019, astfel: totalul ordinelor de protecţie provizorii emise la nivel naţional, distribuite pe medii de reședință, numărul total al ordinelor de protecţie provizorii emise la nivel naţional transformate în ordine de protecţie, precum şi cifre privind solicitanţii ordinelor de protecţie provizorii (victime, alte persoane, ONG-uri, alte instituţii abilitate). Informațiile pe județe sunt disponibile în răspunsul interpelării care poate fi accesat aici.

Conform răspunsului comunicat de MAI, în perioada decembrie 2018-februarie 2019, au fost emise, la nivel naţional, 1 327 de ordine de protecţie provizorii, 1 298 fiind eliberate la solicitarea victimei, 1 la solicitarea altor persoane, 28 la solicitarea instituţiilor abilitate şi niciun ordin la solicitarea ONG-urilor. Doar 484 din cele 1 327 de ordine de protecţie provizorii emise au fost transformate în ordine de protecţie. Conform legii, după obţinerea ordinului de protecţie provizoriu, victima trebuie să se adreseze instanţei de judecată în termen de 6 luni, pentru a obţine un ordin de protecţie definitiv, acesta putand fi dat doar de către instanţă. Decalajul mare dintre numărul ordinelor de protecţie provizorii emise şi cele definitive este, de cele mai multe ori, o consecinţă a împăcării victimei cu agresorul. Astfel, starea de pericol este perpetuată, iar în majoritatea cazurilor, urmările sunt grave. În anul 2017, 84 de persoane au fost omorâte în urma violenţei domestice, conform datelor oficiale ale IGPR.

În ceea ce priveşte distincţia urban/rural, în cursul perioadei au fost emise 902 ordine de protecţie provizorii în mediul urban şi 425 în mediul rural. Decalajul numeric poate fi influenţat şi de o mai slabă conștientizare a situațiilor, un grad mai scăzut al informării cu privire la soluțiile existente și al încrederii în instituții, precum şi de prevalenţa unor principii şi idei tradiţionaliste în mediul rural. Cei care au solicitat ordine de protecţie provizorii în mediul urban, au fost: victimele (883), alte persoane (1) sau alte instituţii abilitate (18). În mediul rural s-au emis 415 ordine de protecţie provizorii la solicitarea victimei, 10 la solicitarea altor instituţii  abilitate. În cazul niciunuia dintre mediile de reședință ordinele de protecție nu au fost solicitate de către ONG-uri.

De asemenea, putem compara şi numărul de ordine de protecţie provizorii transformate în ordine de protecţie la nivel urban, respectiv rural: 325, din 902 de ordine de protecţie provizorii, emise în urban şi 159, din 425 de ordine de protecţie provizorii, emise în rural.

Din perspectiva distribuţiei pe judeţe, cele mai multe ordine de protecţie provizorii au fost eliberate în Bucureşti (193), urmat de Braşov (72). Judeţul care a emis cele mai multe ordine de protecţie provizorii în mediul rural este Buzău (34), urmat de Vaslui (31) şi Neamţ (30).

Din totalul de ordine protecţie provizorii emise la nivel naţional (1 327), au fost sesizate 359 de fapte penale constituind infracţiuni prevăzute de Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, 265 dintre ele vizand art. 32, alin. 1, iar 94 dintre acestea, art. 32, alin. 2, ambele fapte având legătură cu încălcarea ordinului de protecție. Cele mai multe fapte penale sesizate s-au înregistrat în Bucureşti, urmat de judeţele Vaslui (23), Iaşi (21) şi Buzău (21).

Violenţa domestică este un flagel care face victime la fiecare secundă, în România. De cele mai multe ori, efectele sale sunt dramatice, iar intervenţia autorităţilor vine prea târziu. Devine, astfel, esenţială identificarea soluţiilor în scopul informării, conştientizării, şi monitorizării actelor de violenţă domestică, precum şi monitorizarea măsurilor care se iau în acest sens, pentru ca modificările legislative să fie realmente eficiente. Am încredere că intervenția promptă a autorităților, precum și continuarea unui dialog instituțional pentru propunerea unor noi măsuri cu scop preventiv ne pot ajuta să facem pași importanți în reducerea și eliminarea violenței domestice.