7 pași pentru prevenirea și combaterea traficului de minori și alte persoane

Sute sau chiar mii de persoane dispar anual din România. Conform unor date comunicate de Poliția Română, în 2018 au dispărut fără urmă 410 copii. 410 familii care se trezesc în fiecare zi cu speranța că își vor regăsi copiii pierduți, copii despre care nu află nimic uneori chiar ani de zile. În ultimii 4 ani, numărul total al disparițiilor înregistrate în cadrul IGPR la nivel național a fost de 17 684. Traficul de persoane este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm ca societate, în primul rând prin prisma pericolului pe care îl constituie pentru fiecare individ, dar mai ales raportat la impactul pe care acest fenomen îl are în comunitate. Cele mai multe persoane traficate la nivelul Uniunii Europene provin din România.

Conform ultimului raport al Departamentului de Stat al SUA referitor la problematica traficului de persoane din România, în 2018 au fost identificate doar 497 de  victime ale traficului de persoane (față de 662 în 2017 și  757 în 2016). În urma aceluiași raport, România a fost retrogradată de la Tier 2 la Tier 2 Watchlist, nivel la care mai este doar Ungaria, dintre țările Uniunii Europene. Conform aceleiași surse, 73% dintre victimele traficului de persoane sunt femei și 67% sunt traficate pentru scopuri sexuale. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește agresorii, în 2018, autoritățile au deschis 695 de noi dosare de trafic de persoane, 399 de suspecți au fost puși sub acuzare de procurori și 130 de traficanți au fost condamnați, dintre care 37 au primit pedepse cu suspendare.

În aceste condiții, România are nevoie urgent de măsuri care nu doar să combată, dar mai ales să prevină traficul de persoane și să pună la dispoziția cetățenilor mijloace prin care pot raporta în timp util și în mod eficientsituațiile suspecte cu care s-ar putea întâlni. Problema nu este una simplă, însă am încrederea că avem soluțiile, resursele și oamenii care pot pune umărul la muncă pentru a combate acest flagel.

7 pași pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane

PASUL 1: Aplicația „Cetățeanul”

Imaginați-vă următoarea situație: Un individ agresează o persoană pe stradă într-o anumită zonă. Aceeași faptă se repetă regulat în aceeași zonă. Aplicația „Cetățeanul” ar înlesni raportarea acestei fapte de către victime sau de către martori, iar prin sistemul integrat în aplicație, s-ar crea un punct de interes, astfel încât autoritățile ar avea indicii importante referitoare la agresiunile raportate și astfel ar putea interveni mai ușor.

Așadar, aplicația despre care discutăm implică un sistem de raportare, monitorizare și soluționare în timp real a cazurilor de agresiune, hărțuire, violență, trafic de persoane șamd. Aceasta ar fi o interfață între cetățeni și autorități, un canal de comunicare mult mai eficient și mai prietenos. Aplicația va da posibilitatea celor care raportează să rămâna anonimi ori să-și comunice identitatea, pentru cazurile în care autoritățile ar avea nevoie de infomații suplimentare.

Nu în ultimul rând, aplicația va transmite informări prin sistemele RO-Alert și Atenție Răpire Copil, astfel încât cetățenii să fie informați cu privire la evenimentele care au loc în aria în care se află. Aplicația „Cetățeanul” poate fi conectată și cu sistemul 112.

2. Identitate pentru fiecare copil din România

În România trăiesc, conform unei estimări, 10 000 de copii fără cod numeric personal. Numărul este unul aproximativ, numărul real al copiilor fiind imposibil de aflat, întrucât lipsa actelor de identitate este egală cu inexistența din punct de vedere legal a respectivului copil. Acest lucru înseamnă, pe lângă lipsa imposibilitatea de a beneficia de drepturile garantate prin Constituție, și o creștere exponențială a riscului de sărăcie, excluziune socială sau chiar riscul de a fi victima traficului de persoane, tocmai din cauza faptului că neavând acte, copilul respectiv este imposibil de identificat și de protejat.

Astfel, pentru a evita aceste situații, am propus modificarea procesului de obținere a certificatului de naștere, astfel încât copilul să poată obține documente de identitate și CNP direct la naștere, în spital. Această măsură, coroborată cu celelalte măsuri printre care accesul gratuit la servicii de sănătate și la educație pentru copiii fără CNP au scopul de a reduce complet numărul persoanelor fără documente de identitate până în 2022.

3. Educație pentru copii și părinți

Componenta educațională joacă un rol esențial în procesul de prevenire și combatere a traficului de persoane și nu numai. Pentru a obține rezultate cât mai bune, acest demers trebuie desfășurat atât în mediul școlar, cât și în familie.

În primul rând, avem nevoie de sesiuni de informare pentru copii, în care ei să poată discuta în mod deschis cu profesioniști care cunosc modul de operare al traficanților, cu cei care intervin în diverse situații – de la cazuri de violență și până la hărțuire stradală, cu specialiști care interacționează cu victimele etc. Astfel, copiiilor le va fi mai ușor să înțeleagă riscurile la care se expun și care sunt pașii care pe care trebuie să îi urmeze atunci când nu se simt în siguranță.

În al doilea rând, este esențială conștientizarea în rândul părinților asupra discuțiilor cu copii legate de abuzurile la care aceștia sunt supuși, indiferent că este vorba despre abuzurile sexuale, despre alte tipuri de exploatare sau hărțuire, inclusiv despre bullying. În ce privește discuțiile despre abuzul sexual, există deja un ghid creat de Asociația A.L.E.G.care poate fi un punct de pornire pentru aceste discuții.

4. Formare pentru specialiștii care interacționează cu victimele

Am amintit anterior de specialiști. Aceștia au un rol esențial atât în prevenirea, cât și în combaterea traficului de minori și alte persoane. Doar acțiunile lor coordonate și intervenția profesionistă a fiecăruia dintre ei pot conduce spre un sistem eficient, care este capabil să producă rezultate cu costuri cât mai mici.

De aceea am propus programe de pregătire inițială și conutinuă pentru judecători, procurori, polițiști, asistenți sociali, psiologi, medici și personal medical, cadre didactice și chiar inspectori ai Inspectoratelor Teritoriale de Muncă. Astfel, aceștia ar urma să fie instruiți atât la intrarea în sistem sau la finalizarea studiilor, după caz, precum și periodic, pe parcursul desfășurării activității profesionale.

5. Asigurarea transportului gratuit pentru elevi și studenți

Cazul Caracal ne-a readus în atenție una dintre problemele grave cu care se confruntă elevii și studenții atunci când vine vorba despre drumul spre și dinspre școală – transportul. Zilnic, sute sau chiar mii de copii merg, uneori pe jos, kilometri întregi pentru a ajunge la școală. Alții, mai ales în cazul elevilor de liceu, fac naveta zilnic pe distanțe care se întând până la câteva zeci de kilometri. În lipsa unor soluții pentru acești copii, pentru care de multe ori plata unui abonament lunar pentru transportul județean este un efort financiar însemnat, drumul la și de la școală reprezintă un pericol la care se expun zilnic. Mulți dintre acești elevi sau studenți călătoresc cu mașini de ocazie, iar asta îi expune unui risc crescut. Asigurarea gratuității la transport, inclusiv cel județean, ar fi o măsură în plus pe care am putea să o adoptăm pentru a aduce un plus de siguranță, în primul rând, și pentru a reduce riscul de abandon școlar, ca efect secundar.

6. Înființarea de noi secții pe lângă tribunalele din țară, secții specializate pe infracțiunile împotriva minorilor

Înființarea acestor secții presupune o atenție deosebită acordată acestor cazuri, care vor fi tratate de specialiști special pregătiți pentru a instrumenta cazuri de infracțiuni cu minori. Acest fapt presupune pregătire de specialitate pentru a interacționa cu victimele minori, precum și înțelegerea mult mai bună a efectelor pe care le au anumite avenimente asupra stării psihice a victimelor minore.

Conform Planului amintit, cel puțin câte o astfel de secție ar trebuie să existe în fiecare județ până în 2025. Iar pentru a putea asigura personal bine pregătit, am inclus în acest plan și modificări aduse în ceea ce privește creditele academice precum și posibilitățile de avansare profesională pentru studenții la drept sau în domenii conexe care aleg să se specializeze pe probleme de copii și familie.

7. Informarea categoriilor vulnerabile

Educarea și informarea sunt esențiale, mai ales atunci când discutăm despre prevenția traficului de minori și alte persoane. Cunoașterea modului cum traficanții operează, împreună cu procesul prin care pot fi raportate situațiile care par suspecte este extrem de important și pot face de multe ori diferența. De aceea am inclus printre cei 7 pași propuși acțiuni de informare a potențialelor victime sau a categoriilor cele mai vulnerabile – copiii, victimele violenței domestice, persoanele cu dizabilități ori persoanele fără adăpost.

Sesiunile de informare vor fi susținute de specialiști în școli sau în centre unde aceste categorii beneficiază de servicii – centrele pentru copii, adăposturile pentru victime ale violenței, pentru persoane cu dizabilități ori centre pentru persoanele fără adăpost, în școli sau chiar în sate și în zonele de graniță. În plus, alte campanii de informare se vor derula în mass-media sau în mod instituțional, prin campanii de interes public.

Fiecare dintre acești pași este parte integrantă a unui plan, a unui proces care presupune implicare atât din partea autorităților, cât și a mediul privat și a sectorului non-guvernamental. Doar împreună, prin resurse puse în comun și gestionate împreună în mod eficient putem oferi mai multă siguranță tuturor membrilor comunităților din care facem parte.

Prea mulți copii sunt traficați zilnic fără ca noi să fim conștienți de acest lucru și fără să luăm atitudine pentru acest lucru. Mult prea mulți copii au dispărut fără urmă, mult prea multe familii așteaptă și acum o veste de la ei, trăin zilnic cu speranța că într-o zi îi vor revedea. A venit timpul să acționăm. ÎMPREUNĂ! Avem contextul, avem mijloacele și avem obligația morală să oprim acest fenomen atât de răspândit în România.