0800 500 333 – sprijin pentru victimele violenței domestice

• Aproape 100 de cazuri de violență domestică reclamate în fiecare zi din primele 11 luni ale anului 2018
• 3 438 de ordine de protecție emise de instanțele judecătorești în aceeași perioadă
• 1 327 de ordine de protecție provizorie emise de agenții de poliție în perioada 28 decembrie 2018 – 28 februarie 2019

Toate aceste date reflectă situația violenței domestice în România. Doar cele raportate. Și lista poate continua, mai ales dacă extindem actele și la violență și hărțuire în spații publice, bullying, discriminare de gen șamd.

Legislația în vigoare referitoare la violența domestică prevede înființarea unei linii telefonice gratuite care să funcționeze non-stop și pe care victimele sau persoane apropiate acestora să o poată folosi pentru a raporta situații de violență domestică și pentru a primi consiliere și sprijin. Această linie a devenit funcțională în luna noiembrie 2015 și este administrată de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Numărul unic gratuit care poate fi apelat în situații de urgență este 0800 500 333.

La începutul acestei sesiuni am adresat o solicitare Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați pentru a afla care este sprijinul real oferit persoanelor care apelează, care este procedura și care sunt rezultatele reale, după aproximativ 4 ani de existență a acestei linii.

Situația apelurilor înregistrate

Datele colectate și furnizate de ANES pentru perioada 2016-2019 (până la data răspunsului, 22 septembrie) arată că la numărul unic destinat victimelor violenței domestice au fost înregistrate 7 827 de apeluri, numărul cuprinzând și apelurile scurte primite la linia telefonică.

În ce privește repartizarea după gen, pe parcursul celor patru ani s-au înregistrat 4 672 de apeluri efectuate de către femei și alte 1 091 efectuate de bărbați. Diferența este una considerabilă, iar datele ne arată încă o dată că și bărbații pot fi victime ale violenței domestice, care poate îmbrăca diferite forme, de la violență fizică până la abuz economic și social.

Din punct de vedere al împărțirii geografice, numărul total al apelurilor înregistrate în perioada 2017-2019, așa cum au fost consemnate și raportate de ANES, a fost de 4 557. Dintre acestea, 8 au avut ca subiecte persoane cu reședința în alte țări decât România, precum și situații care au avut loc în afara teritoriului țării. În cazul altor 622 de apeluri, nu a fost specificat locul de unde s-a efectuat apelul.

Există diferențe semnificative la nivel național – numărul minim de apeluri (8, înregistrate în județul Covasna) fiind simțitor mai mic decât numărul maxim (979, înregistrate în Teleorman). Această discrepanță poate fi justificată printr-o serie de factori, plecând de la lipsa informării cu privire la această linie de urgență, până la neîncrederea cetățenilor în autoritățile statului, care ar trebui să sprijine victima.

Procedura în cazul apelurilor la numărul destinat situațiilor de urgență

Pentru a asigura buna desfășurare a apelurilor, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a elaborat o procedură de lucru care să fie aplicată în cazul tuturor apelurilor. Am solicitat ANES detalii despre această procedură împreună cu stenogramele anonimizate ale apelurilor înregistrate de la începutul perioadei de funcționare a numărului unic. Procedura urmează să fie descrisă în continuare.

În ce privește stenogramele, am aflat că apelurile telefonice preluate în cadrul acestei linii telefonice nu sunt înregistrate și arhivate. Acest lucru înseamnă nu doar că operatorii pot interpreta în mod subiectiv situațiile descrise, în proces intervenind o serie de factori care nu pot fi controlați, ci mai ales faptul că nu se poate reveni asupra înregistrărilor, în cazul în care situația o impune. De asemenea, o altă urmare a faptului că apelurile nu sunt înregistrare este aceea că nu pot fi folosite în cazurile în care victimele decid să meargă în instanță. Chiar dacă fișa rezumă conținutul apelului, aceasta nu este la fel de cuprinzătoare ca o înregistrare și o consemnare completă a convorbirilor, care poate cuprinde incluziv detalii referitoare la zgomote de fundal relevante sau la tonul vocii victimei, detalii care pot fi de folos ulterior, în eventualitatea deschiderii unei anchete.

Din păcate, în locul apelurilor înregistrate este păstrat un document cu rezumatul discuției – fișa de identificare a accidentului, împărțită în două secțiuni:

• Întrebări cheie adresate victimei – prin intermediul cărora se determină gravitatea stării victimei și pașii care trebuie urmați (de exemplu, în cazurile de violență domestică, dacă persoana trebuie să apeleze numărul de urgență 112)
• Întrebări generale adresate victimei – referitoare la date de identificare, date despre agresor și despre agresiune (se colectează doar după ce apelantul și-a exprimat acordul)

În cazurile de violență domestică, angajații ANES pot transmite și adrese scrise către alte instituții abilitate, cu scopul de a referi aceste cazuri.

Ce se întâmplă după ce o persoană sună la 0800500333?

• În momentul primirii apelului, primul pas făcut este stabilirea identității apelantului, cu acordul acestuia.
• Indiferent dacă apelantul acceptă sau nu să își comunice identitatea, operatorul îi acordă informațiile din domeniu solicitate, care pot face referire la ce acțiuni pot fi întreprinse pentru rezolvarea sau atenuarea situației prezentate, precum și la bagajul de urgență, ordinul de protecție sau ordinul de protecție provizoriu, certificatul medico-legal sau la demersurile pe care ANES le poate face prin referirea cazurilor la Direcțiile Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului sau la Inspectoratele de Poliție.
• Un apel se transformă într-un caz în momentul când victima solicită intervenția autorităților.

Toate apelurile sunt înregistrate în ordine cronologică, într-un registru. În cazul în care un apelant revine apelul este înregistrat, iar detaliile se completează în fișa inițală deschisă pentru cazul respectiv.

Procedură diferită, adaptată situațiilor întâlnite

Numărul special destinat victimelor poate fi apelat în mai multe situații, de la violență domestică până la trafic de persoane. Pentru fiecare dintre aceste situații procedura care trebuie urmată este diferită, fiind adaptată la situațiile respective.

Violența domestică

Primul pas făcut în cazurile de violență este stabilirea situației victimei, precum și despre posibilitatea de intervenție sau despre ce măsuri se așteaptă apelantul să fie luate în funcție de cazul respectiv. În situațiile care implică victime minore, înaintea oricăror acțiuni întreprinse, operatorul are obligația de a contacta DGASPC. Operatorul oferă, mai apoi, victimei informațiile referitoare la opțiunile pe care le are: prezentarea la serviciul medical de urgență, obținerea certificatului medico-legal, obținerea ordinului de protecție porvizoriu sau a ordinului de protecție, necesitatea de a reclama cazul și de a depune plângere șamd.

În funcție de particularitățile fiecărui caz, operatorul poate decide să contacteze alte entități care au expertiză în cazurile de violență și care pot oferi sprijin victimelor – DGASPC, Poliția, ONG-uri care desfășoară activități în sfera combaterii violenței domestice șamd. De asemenea, victima poate solicita asistență juridică pentru completarea documentelor de divorț sau pentru obținerea unui ordin de protecție.

Trafic de persoane

Pentru apelurile care au ca obiect cazuri de trafic de persoane, primul pas este de a identifica gravitatea situației reclamate. Cazurile de urgență, identificate pe baza unor întrebări-cheie adresate persoanei apelante, vor fi îndrumate să sune la numărul unic de urgență 112, de unde vor primi asistența de care au nevoie. Celelalte cazuri vor fi îndrumate să apeleze numerele puse la dispoziție de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane: 0800 800 678, număr apelabil doar din România și +40 21 313 31 00, număr apelabil și din străinătate.

Egalitate de șanse între femei și bărbați

Cazurile de discriminare pe bază de gen și/sau discriminare multiplă reclamate prin intermediul numărului unic pus la dispoziție de ANES sunt preluate de consilieri, tratate și înregistrate în fișa de informare a cazului, pe baza informațiilor oferite de victimă. În cazul în care persoana dorește să depună plângere, aceasta este îndrumată către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sau către Inspecția Muncii, conform specificului fiecărei situații.

Tratarea situațiilor speciale

Evenimentele care au potențialul de a determina o persoană să apeleze numărul special destinat victimelor violenței sunt foarte diverse, ceea ce presupune că pot apărea și situații speciale, care au nevoie de adaptarea procedurii, astfel încât apelantul să se simtă în siguranță și situația să fie gestionată cât mai eficient.

1. Apelantul refuză să își dezvăluie identitatea

Apelantul poate refuza să își dezvăluie identitatea din diferite motive. În acest caz, consilierul are misiunea de a încerca să afle care sunt motivele pentru care apelantul refuză să ofere aceste informații. În același timp, operatorul trebuie să îl asigure pe apelant de  caracterul confidențial al discuției. Dacă persoana care apelează numărul unic refuză să ofere aceste date, nu se poate interveni și, prin urmare, apelul se încheie.

2. Apelul este efectuat de către un martor

În cazul în care apelul este efectuat de către un martor, sarcina consilierului este aceea de a sfătui  martorul să discute cu victima pentru a apela direct linia telefonică de urgență și să solicite de la martor toate informațiile pe care le are referitoare la caz. În funcție de particularitățile cazului, consilierul poate înainta cazul către DGASPC sau către Inspectoratul de Poliție Județean.

3. Situația reclamată nu este de competența ANES

În cazul fiecărui apel, consilierul trebuie să se asigure că situația reclamată este de competența ANES (violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen și discriminare multiplă). În caz contrar, consilierul poate oferi îndrumare sau alte informații referitoare la instituții care ar putea acorda suport în rezolvarea situației reclamate.

Apelantul refuză să colaboreze sau folosește un limbaj obscen

În situațiile în care apelantul refuză să vorbească sau folosește un limbaj obscen apelul este închis și nu se iau alte măsuri.

După stabilirea tuturor măsurilor care pot fi luate în fiecare caz, consilierul poate identifica o posibilitate de cazare pentru victimă pe raza în care locuiește aceasta sau cât mai aproape de locul în care se află. Dacă în urma acestor demersuri nu se poate identifica o opțiune de cazare potrivită, se va încerca găzduirea acesteia într-un centru de primire în regim de urgență.

Numărul de urgență destinat victimelor violenței domestice este una dintre măsurile adoptate pentru a putea oferi sprijin victimelor care își doresc să părăsească mediul toxic în care se află. Acesta este doar un pas și trebuie să fie însoțit de alte măsuri clare și bine definite care nu doar să protejeze victimele, ci să aibă în vedere și agresorii. Este nevoie de centre de reabilitare pentru agresori, astfel încât după îndepărtarea din locuință aceștia să aibă unde să locuiască și să fie evitate situațiile în care se întorc acasă pentru că nu există alte soluții. De asemenea, avem nevoie de sisteme de supraveghere electronică pentru ca ordinele de protecție emise atât de polițiști cât și de judecători să fie cu adevărat eficiente.

Modificările legislative nu sunt suficiente, deși sunt necesare. Este nevoie de colaborare instituțională permanentă între structurile Poliției, servciile de asistență socială, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați și ONG-uri pentru a găsi cele mai bune soluții pentru implementarea legislației. De asemenea, avem nevoie de empatie, de oameni determinați, dar care înțeleg pe deplin că misiunea lor nu este de a blama, ci de a ajuta, mai ales când discutăm despre interacțiunea cu victimele. Am avut o întâlnire cu Ministra Muncii și a Protecției Sociale în cadrul căreia am adresat toate aceste propuneri referitoare la violențe împotriva femeilor și la egalitatea de gen. Am încredere că am deschis o punte de dialog și că vom putea colabora în mod eficient pentru a obține cele mai bune soluții.

Pe lângă toată implicarea autorităților, este nevoie și de implicarea fiecăruia dintre noi. Pentru că violența domestică se întâmplă și pentru că noi, societatea, alegem să ne prefacem că nu vedem când o femeie este bruscată sau un copil lovit și preferăm să stăm deoparte. Violența împotriva femeilor este o cutumă care ar trebui să sfârșească cât mai repede. Doar așa vom putea funcționa corect ca societate și vom putea profita la maximum de potențialul pe care îl avem.