[:ro]

Cum definim abuzul asupra copilului?

Abuzul şi neglijarea copilului reprezintă fenomene sociale complexe care pot fi definite din perspectiva psihologică, culturală sau legislativă, fiind încadrate ca forme de violență asupra copilului, alături de exploatare și de traficul de minori. Toate aceste forme de violenţă pot fi comise de către părinţi, persoane cunoscute de copil sau străine acestuia, precum şi de alţi copii.Astfel, aceste acte se pot produce atât în familie, cât şi în instituţii publice ori private, adresate copilului şi/sau familiei, precum şi în afara acestora.

Ce prevede legea?

În România, conform Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, situaţiile de exploatare economică, abuz, neglijare şi orice formă de violenţă trebuie semnalate serviciului public de asistenţă socială sau direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv. Cadrul legal pentru ocrotirea copiilor faţă de abuzuri şi neglijenţă este asigurat în România prin Legea Nr.272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor.

Cine poate sesiza cazurile de abuz?

Conform legii menționate, „orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv”.

În această categorie de persoane se încadrează profesorii, medicii, asistenţii sociali, precum şi alte categorii profesionale a căror activitate presupune interacţiunea cu minorii. Toate aceste categorii profesionale au un rol esențial și o responsabilitate enormă în identificarea, încetarea și prevenirea abuzurilor asupra copiilor. Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că raportarea cazurilor de abuz este extrem de importantă pentru viața și integritate emoțională a copilului afectat. Sesizările din partea învățătorilor, medicilor sau asistenților sociali pot schimba viața și viitorul a mii de copii abuzați emoțional, fizic sau sexual în România.

Interpelare – Ministerul Muncii și Justiției Sociale

În noiembrie 2018, am adresat o interpelare către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în care am solicitat să ni se răspundă la următoarele întrebări:

  • Câte sesizări conform art. 96 din Legea Nr.272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, au fost adresate serviciilor publice de asistenţă socială sau direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în perioada 2017-2018, defalcat pe ani și pe județe? Câte dintre ele au fost soluţionate şi sub ce formă?
  • Câte dintre aceste sesizări s-au probat cu înregistrarea unui abuz, fie el fizic, emoţional, psihologic, sexual sau economic, dezagregat pe ani, sex şi tip de abuz?
  • Câte dintre aceste abuzuri au fost deferite instanței şi sub ce formă?

În urma răspunsului din partea Ministerului, am primit datele centralizate la nivel național privind situația cazurilor de abuz/neglijare/exploatare asupra copilului sesizate de profesioniști și situația cazurilor confirmate, intrate în DGASPC pentru anul 2017 și primul semestru al anului 2018.

abuzuri_sesizari_oana_bizgan

Astfel, pentru anul 2017, cele mai multe cazuri de abuz, neglijare sau exploatare sesizate de către profesioniști au fost în Galați (1005), București (785),  Constanța (714), Mureș (684). Dintre acestea, 749 de cazuri au intrat în evidența DGASPC Galați, alte 711 au intrat în evidența DGASPC Constanța, iar în București, peste 700 de cazuri sesizate – 468 au intrat în evidența DGASPC. De asemenea, s-a putut observa că din numărul total de cazuri sesizate de profesioniști în Sibiu și Vaslui, mai puțin de jumătate dintre acestea au intrat în evidența DGASPC locale.

abuzuri_minori

În primele șase luni ale anului 2018, cel mai mare număr de sesizări din partea profesioniștilor a fost, la fel ca în anul 2017, în Galați (529), urmat de Mureș (428), București (374),  Iași (278), Satu Mare (271), Constanța (268).

Din răspunsul primit din partea Ministerului Muncii și Justiției Sociale nu am putut deduce tipul de abuz, fie el fizic, emoţional, psihologic, sexual sau economic precum și situația victimelor, dezagregată pe ani și sex. De asemenea, nu fost comunicat modul în care au fost soluționate cazurile sesizate.

Asociația Telefonul Copilului – mijloc suplimentar de sesizare a abuzurilor

Pe lângă sesizarea cazurilor de abuz asupra copiilor de către profesioniști sau chiar de către victime prin intermediul numerelor de telefon pentru copii puse la dispoziție de DGASPC-urile din fiecare județ, începând cu anul 2008, România a implementat numărul unic European de asistență pentru copii 116 111, prin intermediul Asociației Telefonul Copilului.

Ultimul bilanț publicat de Asociație indică o creștere dramatică a numărului de cazuri de bullying raportate în rândul copiilor. Formele de abuz sesizate au fost lovirile, jignirile, loviturile sau îmbrâncelile, împreună cu poreclele, sarcasmul, intimidarea, denigrarea sau insultele referitoare la relații și la statutul social. Și alte tipuri de abuz au fost raportate, printre care molestarea fizică și violența în familie, situații de abuz emotional, situațiile de neglijare sau exploatare prin muncă, abuz sexual, trafic de minori ș.a.m.d.

Există însă și o parte bună în ceea ce privește numărul în creștere al sesizărilor despre bullying și nu numai, aceea că începem să conștientizăm această formă de abuz și să nu mai fim indiferenți atunci când ne lovim de ea.

Abuzul asupra copilului nu trebuie interpretat doar la nivel individual, deoarece reprezintă o problemă a întregii societăți, iar consecințele acestui fenomen lasă amprente toată viața. Una dintre măsurile luate pentru a îndrepta aceste situații este înființarea unui Registru Național automatizat al abuzatorilor. Registrul va permite cunoaşterea, supravegherea şi identificarea operativă a persoanelor care au comis fapte precum hărțuirea sexuală, traficul de minori, violul și agresiunea sexuală, astfel încât aceștia să nu mai poată fi puși în situații care ar favoriza recidiva.

Ar trebui să fim conștienți în continuare de faptul că raportarea cazurilor de abuz este extrem de importantă pentru siguranța unui copil. Menirea noastră și, în special, a persoanelor care lucrează și interacționează zilnic cu copii este să apărăm și să luptăm pentru drepturile acestora. Nedepistată la timp și neprevenită, orice formă de abuz poate lăsa urme ireversibile asupra procesului ulterior de socializare a copilului.

[:]